din timp…

schimbam pentru ca stim ca nu se va schimba

fumam pentru ca stim ca ne vom lasa

nu citim pentru ca stim ca vom citi

citim pentru ca stim ca nu vom scrie

uitam pentru ca stim ca ne vom aminti

ne amintim pentru a uita

nu ne amintim pentru ca deja am uitat

ne-amintim sa uitam

nu iubim pentru ca stim ca vom iubi

iubim pentru ca stim ca vom uri

nu stim pentru ca vom sti

stim ca nu vom sti

spunem nu pentru ca stim ca vom spune da

spunem da pentru a putea spune nu

nu avem pentru ca stim ca vom avea

avem pentru ca stim ca nu vom mai avea

ranim pentru ca stim ca nu vom mai rani

nu ranim pentru ca stim ca am ranit deja

nu ne place pentru ca stim ca ne va placea

ne place pentru ca e neplacut

facem de toate pentru ca stim ca nu vom mai face nimic

radem pentru ca stim ca vom plange

nu plangem pentru ca stim ca altii rad

radem pentru ca stim sa plangem

gresim pentru ca stim ca nu vom mai gresi

nu gresim pentru ca stim ca este corect

ne rugam pentru ca stim ca ne vom pierde credinta. ne pierdem credinta rugandu-ne

mintim pentru ca stim ca vom spune adevarul

spunem adevarul pentru a minti

nu credem pentru a avea incredere

cantam pentru ca stim ca nu ne aude nimeni

nu auzim pentru ca stim ca altii canta

nu vorbim pentru a tacea

vorbim pentru ca altii tac

traim pentru a muri

murim pentru a nu trai

ne complicam pentru a simplifica

nu simplificam pentru a ne complica

hoinarim pentru a ne regasi

inselam pentru a nu fi inselati

suntem fideli pentru a putea insela

ne certam pentru ca stim ca ne vom impaca

ne impacam pentru a ne certa

castigam pentru ca altii pierd

pierdem pentru ca nu castigam

vrem pentru ca stim ca nu vom mai vrea

visam pentru ca stim ca ne vom trezi

respiram pentru ca stim ca nu vom mai respira

ne ocupam din timp pentru ca e scurt

* iubesc pentru ca stiu ca o voi mai face

3 Comments

Plus si simplu!

n-am scris demult…
Plus si simplu mi-am permis sa traiesc, pur si simplu mi-am adus aminte ca blogul a pornit dintr-o joaca care imi oferea MIE o oarecare placere. O joaca din care eu eram cel castigat. Dar mi-am dat seama ca joaca pe parcurs devenise joc, incepuse sa aiba reguli, incepuse sa fie o competitie intre viata mea de zi de zi si cea de noapte de noapte. Ziua traiam cu foarte mare grija sa nu-mi scape vreun amanunt sau vreo intamplare care m-ar fi condus spre o revelatie in noapte, o idee de pluș ce o imparteam cu voi prin intermediul unui dubluvedubluvedubluvepunctcom. Devenisem un invins. Orgoliul fara cei sapte ani de acasa pe care il detin nu putea sa admita. Nu intelegea cum omul care triseaza pana si la adevar sau provocare sfarsise prin a pierde propriul joc. [...] Imi doream sa castig, imi doream sa imi permit luxul de a nu mai scrie, imi doream sa renunt – macar pentru o clipa – la a ma mai gandi la cei care isi gaseau un minut sa vada osteneala mea, imi doream sa-mi permit sa rad, sa-mi permit sa ma abtin de la plans, sa dorm vreo trei ore in plus, sa scriu vreo trei ore in minus, sa uit de voi, sa uit de mine, sa uit de tine, sa ma uit la mine, sa zic e bine, dar se poate si mai bine…

Si l-am lasat.
Si v-am uitat.
Zilnic m-am gandit la el de parca n-ar mai fi. Blogul s-a prafuit intr-un sertar.
Eu, in schimb, am continuat sa alerg prin viata mea; am continuat sa bantui vietile altora; am trecut pe rosu la semafor; am alergat 2 000 de metri fara garduri; mi-am gasit vechiul tetris prin balcon (i-am pus baterii si-l joc toata ziua); am citit si am recitit carti; am rasfoit reviste; am mancat pentru prima data dulceata de agude (dude sau cum le-or mai zice oamenii prin alte parti); am gustat un rachiu de 65 de grade – cu cana; mi-am luat cana noua; am terminat un spectacol, l-am si jucat, a avut si succes, sper sa mai aiba…; am mers 17 ore cu trenul pana la TM si nu m-am plictisit deloc; am vorbit singur prin parcuri; mi-am pierdut cumpatul prin teatru, la repetitii; am fost la Varatec de Paste, am rezistat 2 ore in biserica (fara sa lesin si fara sa vorbesc prea mult); am uitat sa adaug la trecutul pe rosu amabilitatea femeii care a franat brusc; m-am tuns; m-a tuns; prea mult; l-am vazut pe Florin Piersic Jr. jucand teatru (pentru prima data; si e Mare), pe Iures si pe Marcel; am vazut spectacolele Nasul si Don Quijote ale lui Bobo (Fara Zahar), Ada Milea si Dorina Chiriac; am stat in primul rand la un concert Goran Bregovic, am ratat autograful, dar n-am ratat o ziarista (hmm…); am vazut mult teatru studentesc, romanesc si strain; am fost la sala de lectura; acolo am gasit persoane cu care nu credeam ca voi ajunge sa ma inteleg atat de bine; una din ele chiar ma mai intelege si pe mine; i-am dus dorul cand a plecat in strainatate; am pierdut oameni; am castigat umbre (care ma insotesc mereu); am realizat ce greu este sa dansezi; mi-am facut de cap fara cap; am avut si zile cu cap, dar o fata cu parul cret mi-a ratacit mintile (ehh…); despre ea stiu putine, dar va pot spune multe; am primit cadouri frumoase de la prieteni calatori; am suferit; sunt nesuferit; am uitat de cand nu mi-am zis rugaciunea de seara, dar El va intelege, avem o relatie mai speciala; am ratacit si inca o fac; caut, dar nu stiu unde; am si gasit dar fara sa stiu ce caut; incerc sa imi gasesc o liniste; am crezut ca depinde numai de mine; m-am inselat; n-am inselat; m-am apucat sa mint; m-am apucat si de glume de 5 lei; astept o invitatie la un concert de pian; am facut schimburi de acadele; ma apropii de douj’de ani; am oarecare indoieli cu sanatatea mea neuronala; in continuare ma lovesc de “succesul nebun” la fetele mai mari decat mine (o mica frustrare imbracata in lauda); am criticat tot ce am considerat ca merita atentia mea, am argumentat orice critica, apoi am criticat argumentul; am ras; am ras mult; am gustat; inca mai gust; viata, o bautura ce m-ameteste si parca mai tare ma trezeste; am degustat cu urechile un concert extraordinar cu Maria Raducanu; am ajuns sa-mi urasc facultatea pana la refuz total; o schimb!; am constatat ca mi-e dor sa-l vad pe tata razand; in acelasi timp mi-am dat seama ca mi-e dor de familie (desi locuim in acelasi apartament); si chiar mi-e dor; mi-e dor si de ardeal (unde am crescut); am avut revelatii de genul ca nu-mi place teatrul ci doar imi place sa ma joc si ca joaca pe scandura ma face fericit; aceeasi “revelatie” m-a facut sa realizez ca nu ma intereseaza parerea nimanui in legatura cu regulile jocului meu; am observat ca nu suport oglinda mai mult de 34 de secunde, inc-o secunda in plus si incep sa urasc ce reflecta; am incetat sa caut perfectiunea intr-o femeie, vreau doar sa ma lase sa ma pierd, dar sa o gasesc pe ea, cea care sa triseze cu mine in jocul vietii; urasc regulile stabilite de cei care mereu au dat gres; am capatat incredere in Alzheimer, sa traiesc secunda prezenta, sa o uit pe cea precedenta, dar sa-mi aduc aminte de cea de acum cativa ani…; caut iubire Alzheimer; am ascultat o liniste incredibila la o manastire (vreo 2 minute); am mers cu picioarele goale pe o carare in padure; n-am cumparat demult flori, de cules nici nu incape vorba; am cautat fursecuri-prajiturele cu gem si nu am gasit (nu aveau destul gem) – voi gasi, iti promit!; mult Radio Guerilla; am fost prin Austria (mi-a placut autostrada); mi-am sacait si poate plictisit un prieten… (multam fein); in timp, am pierdut timpul; am mers cu tramvaiul in gol, tramvaiul gol; am incercat; am experimentat; am ratat; am fumat, dar nu aici am experimentat; am si iar am si inca am, deodata n-am, dar continui sa am, cu voi am, am sa…, amplu’s…
_______________________________________________
* De ce azi? Pentru ca in 88 pe 7 iunie am strigat atat de tare “WHAAAA! WHAAA!” incat m-am si nascut! Multi ani sa mi-i traiesc!

** Ordinea aleatorie, nu obligatorie!

6 Comments