+ | minus

Pentru ca maine toti bengosii din partide ies la defilare pe podiumul saraciei autohtone. Aceeasi saracie care determina modul de viata a celor care trec pe langa mine in fiecare zi: grija. Aceeasi grija pe care eu nu am sa o las sa imi defineasca forma buzelor. Aceleasi buze care rad acum din cauza defectiunlor care se descopera la conducte situate sub asfaltul abia turnat. Aceleasi conducte care au fost puse de muncitori in pauza de masa. Aceeasi pauza de masa pe care eu nu o am la facultate pentru ca, nu-i asa, ce sa pui pe masa? Aceeasi masa la care stau si scriu despre tara noastra de maine, ce in care vom sarbatori ziua nationala cu mici si bere. Aceeasi mici si bere care au inlocuit vinul foarte bun facut din struguri autohtoni. Aceeasi struguri care i-au imbogatit pe altii. Aceeasi altii care maine ne vor privi de sus, din loja oficiala si ne vor spune “voi traiti. si noi bine!”. Aceeasi tampiti cu care ne-am obisnuit dupa revolutie. Revolutie la care s-a sperat.

Acelasi mod de exprimare s-ar putea manifesta pana maine, dar maine vreau sa ma gandesc la cele care totusi ma fac sa fiu roman. Adica cele de care ma bucur si pe care sigur romanii care merita le-au cunoscut.

Romania, iti multumesc pentru toate cele ce le oferi.
Tu, romane, de ce te simti maine roman?

Cateodata
exista posibilitatea
unei evadari.

Posibil
sa existe cateodata
evadarea uneia.

Exista
cateodata evadarea
unei posibilitati.

Altfel zis, incerc sa traiesc fiecare clipa si nu selectiv. Verbul usor ezitant “incerc” este cel care evidentiaza clar ca nu reusesc. De ce? Pentru ca nu pot sa ma bucur la infinit de aceleasi si aceleasi si iar aceleasi fapte sau evenimente. Nu e vina mea ca am ajuns sa urmaresc senzationalul (nu cel al prea-senzationalului Dan Diaconescu), nu e vina mea ca speranta mea zilnica e sa vad vreun accident in drum spre scoala, sa crape vreun copac si in cadere sa loveasca un stalp de inalta tensiune, lasand fara curent tot cartierul, iar eu sa fiu singurul luminat. Sau ca abia astept sa vad un afis ce anunta un eveniment care sa imi anticipeze o amintire. Nu e vina mea! Nici a ta nu e! N-avem noi nici o vina ca exista doar o “prima data” pentru toate in viata. Daca analizez ziua de ieri, am trait cu adevarat doar cateva secunde, cele in care treceam strada prin locuri nemarcate. Exagerez eu. Nu e atat de critica situatia mea. Cred ca acest articol m-am decis sa-l scriu mai mult din cauza celor ce constat in jur. Plafonare, blazare, plictiseala, monotonie, repetare… in jur, asta injur.

rughui, mertjeg, opeid, brafer, jugulo, vefings, tykix, jupolk, mintros, zadris, frendj, shra altelse…

Eu ma mai manifest din cand in cand. Astazi ma manifest cu un manifest la adresa mea:

Imi propun sa nu mai fiu mandru de ce fac ci de ceea ce nu fac, de multe ori ce nu fac ma defineste mai bine.
As vrea sa nu.
As vrea sa da.
De maine am sa fiu mai bun cu cei rai, oricum nu vor intelege nimic, din contra vor fi derutati si vor ceda.
Nu voi mai visa la viata mea de peste 20 de ani, viata in care nu-mi lipseste decat tineretea. voi incerca sa imi fac o tinerete la care sa visez peste 20 de ani.
Am sa privesc mai mult in sus si nu de sus.
Am sa incerc sa iubesc cu sufletul si nu cu ochii. am sa incerc sa si reusesc.
De maine voi incerca sa nu mai regret nimic, astazi regret ca scriu acest manifest.
Voi afla raspunsuri fara sa pun intrebari, voi pune intrebari fara raspunsuri.
Voi pune un semn de carte televizorului si il voi scoate mai rar decat l-am pus.
De maine sigur voi fi la fel de critic si dornic de perfectiune, a nu se intelege carcotas si invidios.
Cred ca am sa raman la fel de egoist pentru voi si la fel de altruist pentru cei care au beneficiat de o astfel de dovada.
Promit sa fiu mai realist, desi doar in vis s-a implinit… atunci nu mai promit. sa promita altii.
De maine am sa sper ca si tu speri.
De maine rup manifestul.

celor care au dat click pe blegu’ meu in ultimele patru zile. dar chiar nu am avut timpul si dispozitia necesara editarii unui post satisfacator pentru mine. am fost prins, ca sa zic asa, intr-o activitate care pentru mine are un loc important in viata mea: teatrul.

maine va avea loc premiera unui nou spectacol in care joc, este un rol foarte important pentru mine si este primul meu spectacol dupa mai bine de un an si jumate de stat in culise (bac adica). asadar, scuza mea se va manifesta maine pe scena. va astept pe cei din iasi la ora 20:30 in sala mare (Gaudeamus) a Casei de Cultura a Studentilor. Spectacolul se intituleaza: OAMENI AI NIMANUI. si este prezentat de Teatrul Ludic.

blestemul meu va fi nimic
atunci cand te v-ajunge,
caci ai sa fii un biet limbric
ce flacara atinge.

curaj sa ai sa-mi refuzi
o data iar iubirea,
caci ai sa vrei sa iti scufunzi
in sare fericirea.

de Sebastian

23 aprilie. Asfaltul avea temperatura ideala de 23 de grade Celsius. Eu simteam asta pe pielea mea cand zaceam lat dupa ce bausem 23 de beri pe la ora 23. Pierdusem un pariu intelectual cu 23 de prieteni care erau de fapt numai vreo 2. 3catorii s-au adunat in jurul meu, dar privirea mea era atintita pe asistenta de ambulanta care avea vreo 23 de ani si pe care o chema… Vai!!! nu-mi mai aduc aminte! Ce nu pot sa inteleg este cum de la 23 de beri fara alcool ajungi la la… lat pe strada.

24 aprilie. Tigara mi se ardea… dar asistenta tot nu mai venea. Of! ce naiba, ca doar stiam numarul ei de telefon, era unul scurt.

112

Patrund in casa ta acum
si simti ca te cuprinde teama,
oi fi eu doar un nor de fum
ce-ti va cuprinde mama.

Spune-i un ultim juramant
cu-un suflet ce acum se frange,
caci ai s-o vezi doar in mormant
zacand intr-un amar de sange.

Atat e tot ce-ti mai ramane
in viata ta pagane!

de Sebastian