Parfumuri scumpe, fumuri ieftine.
Sau viata la Mall si in afara lui. Ieri am umblat cateva ore bune prin magazine, mai ales prin magazinele din mall-uri. In aceste ore am clipit de cateva sute de ori, dar la un moment clipeala a devenit monotona si deloc surprinzatoare. De ce? Pentru ca in mare parte am privit oameni si intr-o alta mare parte i-am si analizat. Monotonia vine de la parfumul care parca nu se mai schimba, care pare la fel peste toti si peste toate. Adica el mereu e scump si gandit astfel incat sa epateze. Deloc surprinzator… pentru ca tabloul social demult si-a pierdut valoarea mesajului si a ramas doar un tablou primitiv, care trebuie doar sa arate bine si alternativ, care recurge la tertipuri pentru a-si atrage privitori. Lumea este impartita drastic in cateva categorii, care se exclud intre ele.
Nou nu e nimic in ceea ce zic, dar vreau sa dau exemplul ce m-a determinat sa scriu acest articol:
o domnisoara la vreo 20 si ceva, foarte foarte slaba, blugii nu aveau nicio croiala care sa o ajute sa nu para copil al strazii, deasupra taliei nici nu mai stiu ce purta pentru ca avea prea multe aruncate din mers parca, o geanta asortata mai mult cu tinuta de saptamana trecuta, cred eu, si cireasa de pe tort… parfum scump si ochelari de soare!!!
ora: 18:21 PM, iarna
Fumuri ieftine…
Macar persoanele de genul au bani sa isi cumpere un parfum scump, au bani cu care oricand pot schimba cate ceva dar asa numitii marlani? Spun “asa-numitii” pentru ca si cuvantul marlan e un compliment pentru ei.
Cum puteti identifica un marlan pe strada? Simplu: Inalt/scund, adidasi PEG, blugi prespalati (de fapt nu sunt spalati), tricou cu gigolo italiano sau orice altceva care poate sari in evidenta, cercel in ureche, iar descriere completa vine de la comportament. Acesta se leaga de lume pe strada pentru a i se acorda putina atentie chiar daca aceasta vine prin niste injuraturi.