− Ba, al meu!!!
Daca privim in ansamblu exista brazi pentru toata lumea. Dar azi am privit mai in detaliu si mi-am dat seama ca de fapt numai unul este cel mai cel. Al nostru, al fiecaruia dintre noi. Cand vine vorba de brad nu exista altul mai frumos si mai des ca al nostru. Unii o spun in gluma, altii vorbesc mai serios, dar sunt si cei care te-ar lua si la bataie daca ai indrazni sa sustii ca bradul tau e mai frumos. Paradoxal este ca disputa are la baza un mare nimic. De ce? Pentru ca niciunul nu a vazut bradul celuilalt; foarte rar se intampla sa porneasca o astfel de discutie de la o comparatie reala si sincera.
Ca e rosu, alb, verde, cu luminite rosii, albastre sau multicolore, cu globuri de sticla sau fibra de sticla, artificial sau natural, mic sau gigant, bradul tau nu conteaza! Nici nu stiu daca are vreo importanta ca ai brad. Important e ca al meu e de import, adus manual din Olanda (pauza de ras), impodobit cum numai eu ma pricep mai bine, cu miros de padure straina, cu pedigree european si ca e al meu.
Asta e valabil şi pentru mamă! Discutam cu cineva aseară şi-mi zicea că mama lui este o femeie excepţională şi că ar fi spus asta chiar dacă nu ar fi fost mama lui. Păi dacă nu o cunoşti, cum poţi afirma? Am vrut să zic şi eu de a mea dar deja ştiu eu pentru mine cum e!
Cu bradul lucrurile stau puţin cam în genul ăsta dar mai există un avantaj: tu l-ai ales!
Aici chiar ca ai dreptate.
Bradul e un simbol falic. ’nuff said. :p
acelasi lucru e si cu prajiturile … eu de exemplu consider ca mama mea face cel mai bun tort, ca matusa mea face cel mai bun krantz si “rahat de prajitura”.