Chelner, hai sa-ti dau o nota!
Episodul unu din filmul ce nu se mai termina.
Chelnerul, din punctul meu de vedere, are cateva roluri esentiale, atat pentru client cat si pentru local. Pentru mine ca si client, e un fel de gazda; pentru local e mai mult decat o carte de vizita, este ca o reclama aplicata. Problema este ca ei nu constientizeaza importanta meseriei lor, nu realizeaza ca au o responasibilitate foarte mare. Pe de o parte se justifica, deoarece majoritatea se angajeaza sa mai faca un banut de buzunar. Cred ca stiu doar 2-3 chelneri ce practica meseria asta de 5 sau de 6 ani si care chiar vad asta ca pe o meserie adevarata. O data angajat un chelner ocazional este clar ca va aduce numai daune: nu ii pasa de prestigiul locului, sau nu-i pasa de calitatea serviciilor prestate si nu face decat sa piarda clienti.
Nu vreau sa-mi enumar frustrarile legate de nenumarate incidente cu diferiti chelneri, dar vreau sa spun ca cele mai mari probleme le-am avut cu chelneritele. Foarte multe sunt angajate pentru abilitatile de defilare si considera ca este suficient pentru a atrage clienti. Recunosc ca prefer sa fiu servit de o domnisoara, dar as prefera ca domnisoara sa aiba prestanta, altfel la sfarsit cand las bacsis imi lasa impresia ca am platit altfel de servicii.
Bacsisul. Tippingul. Bacsisareala. Este cauza care declanseaza problema. Educatia. Este alta problema. Clientii, consumatorii nu au educatia tipping-ului, se gandesc ca bacsis-ul nu are niciun rost in conditiile in care ospatarul ia un salariu lunar. Asta era o gandire buna, dar acum ceva ani. Nu spun ca e normal sa te trateze diferentiat, in functie de bacsis, dar nici nu e normal ca gesturile unui chelner sa treaca neobservate, mai ales in ochii acestuia. Bacsis-ul este semnul nostru de apreciere a unor servicii, desi recunosc ca de foarte multe ori am gresit, am apreciat gesturi ce nu meritau apreciate si cred ca mai mult am incurajat. Dar nu pot risca sa nu las, pentru ca de-a lungul timpului am vazut destule si am auzit destule.
Vor urma: Sfaturi, greseli frecvente, greseli de neiertat, bacsis exagerat etc.
O patanie recenta, care s-a petrecut intr-un bar din complexul studentesc din urbea X: O chelnerita cu blugi bine mulati pe formele de fotomodel anorexic (cred ca asta e un citat din cugetarile tale) si cu nelipsitul decolteu, fardata de “scena” etc. a venit sa ne serveasca. Dupa ce a adus comanda vecinilor de la masa in vreo 3 transe, desi eram doar 7…am asteptat rabdatoare sa-mi vina si mie randul…Era firesc sa astept mai mult (am gandit eu) ca doar e ceai si dureaza pana se prepara. Ei bine, nu! Draguta uitase ce vreau si ca doesc ceva, de altfel, de la ea. S-a intors mi-a zambit cu seninatate si mi-a mai luat o data comanda. De data acesta a fost si cu folos.
Apoi a urmat ritualul de schimbare a scrumierei - care pe mine ma amuza cel mai tare in baruri. Pt ca in fiecare loc se desfasoara altfel. Cel mai adesea, mizeria din scrumiera se goleste sub ochii tai intr-o scrumierea cu rol de container dupa care se pune inapoi, murdara, pe masa. Duduia noastra insa cunoastea alte reguli, sanatoase ele, dar aplicate prost. In timp ce conversatia se desfasura in voie, chelnerita noastra s-a apropiat si a aruncat, literalmente, scrumiera grea pe masa. Bine macar ca masa era tinta si nu noi. Gandindu-ne ca poate am ofensat-o i-am urmarit mimica…Insa nu am identificat nici urma de nemultumire sau exasperare…era aceeasi expresie senina si un pic incurcata in propria-i stangacie!
Unii chelneri exagereaza cu politetea, ba chiar tin minte ce ai comandat data trecuta, se scuza pentru orice chestie pe care o ceri si nu era pe masa, sunt mai mult decat umili.
Parerea mea este ca un chelner trebuie sa aiba demnitate, la urma urmelor, nu este usor ce fac ei!
a fii chelner e greu dar e si fain