Pana de curent la Cinema!
Da’ ce pana mea!
Romantism fara limite. Nici nu se putea altfel, el este un gentleman - crescut parca la case englezesti - iar ea o domnisoara frumoasa cu sange albastru (nobilimea familiei isi spune cuvantul). Cei doi au mers pe drumuri separate pana la prima intalnire, intalnire la care nu stiu cum s-a ajuns, dar e usor de presupus ca s-au intalnit pe la vreo petrecere a unui prieten comun. Adica logodnicul ei la momentul respectiv. Fusese la aceeasi scoala de scrima la care fusese si Eduard - gentleman-ul. Inca logodnicul ei, Jean, face o invitatie la propriul cinema celor care erau dispusi sa-l asculte. Eduard era foarte receptiv mai ales dupa ce studiase cum aluneca rochia pe cea pe care o observase de cum venise, de la gestul ei atent de a-il invita sa serveasca o “vechitura” de vreo 45 de ani, ce-i spunea whiskey. Whiskey ce nu era decat un pretext pentru a descoperi ca el are o slabiciune pentru biscuiti patrati, iar ea adora ceaiul de fructe rosii.
Vine week-end-ul, vine si cinema-ul, urmeaza si senzationalul. Jean si logodnica lui erau de-ai casei - numai ea stie ce cosmar devenise cinema-ul. La un moment dat ea zambeste… apare o masina a carei sofer fusese mai demult electrician; coboara Eduard. Se saluta, se saruta (de fapt asta e ceva mai incolo, peste vreo 9 randuri) si intra in sala de cinema. Era filmul Viata se petrece pana trece. Intr-una din secvente se lasa intunericul si revine incet, in alta secventa se intampla idem, dar pana la revine incet. Pana de curent! Intuneric, lumea inmarmurita, nu stie cum sa reactioneze. Jean intrase in panica, cinema-ul care-l facuse celebru acum il facea bun de rasul lumii. In cateva minute se urnesc si generatoarele de rezerva. Scaunul din stanga… gol. Scaunul din dreapta… gol. O usa era intredeschisa, usa care dadea spre parcare. Jean din toata politetea exclama: Da’ ce pana mea se petrece aici?!
Singurul care avea raspunsul era soferul - daca ati fost atenti, dar acum el lucreaza la un boutique. Aceasta fusese una din misiunile sale de salvare a celor care nu l-au prins pe Cupidon in sarma, sau care nu l-au prins de usa cu sageata… Romantism fara limite.
Cei doi acum detin o ceainarie si calatoresc cautand biscuiti patrati… si se saruta (asa zice in paranteza mai sus).
____________________________
nota° | inspirat de doi; motivat de eroi.
Eu unul, nebun cum sunt, am inceput sa numar randurile … sunt 9.
As vrea sa stiu cateva detalii privind finalul povestii celor doi.
Bogdan,
chiar sunt 9, dar recunosc ca nu le numarasem si recunosc ca nu credeam ca le va numara cineva, sau speram sa nu o faca.