Raspuns: Nu pot sa arunc un cuvant, cand sunt cu fata la pamant. Fata e cam palida, obosita de atata truda, un ochi inchis si unul deschis, gaura cheii e cu dichis!
Fata se uita la pamant, sapa adanc, da de mormant. Buzele fetei sunt ascunse, Ea m-a calcat cand pamantul se rotise.
Intr-o stare cum n-am mai vazut,
ma simt usor, demuuult, pierdut…
Intr-o stare cum n-am mai simtit,
ma simt ca un nesimtit smintit.
Intr-o zi cu soare,
uit sa ma spal pe picioare.
Azi e cam innorat,
Picioarele nu-s de ignorat.
O talpa apasa pe cord,
talpa Ei nu e de-acord
Plimba degetele usor, usor…
Gura, de ce nu strigi dupa ajutor?!
{[(+)]}
Cuvant de intrare in confuz: fata. Cuvant de iesire din mica incurcatura: FAŢA.
Gusta si…
o dragoste dulce! nimeni nu stie unde duce, dar cine stie cate aduce.
un gust amar! uita de-al sau hotar, as vrea sa-l exilez, se invarte ca un titirez.
o gluma nesarata, putin picanta! macinata de piper, isi pierde din caracter.
un om acru! inghite zambetul in sec, il arunca la inec.
Stam lipiti cu spatele de un zid inexistent
si ne sprijinim unul pe celalalt fara sa ne cunoastem.
Poate ne-am intalni odata
Daca n-ar fi zidul asta de piatra.
Nu e un zid pentru timizi
Nu e un zid din caramizi.
Emotia, totusi, insista…
Zidul poate nu exista.
Ne blocam singuri un drum,
Noi, ce putem fi de-acum!
stare after “stare”
in cautarea starii…
fara stari… cu stare.
cu stare… fara stare.
fara stare… dar in stare.
in stare de… nicio stare.
nicio stare… fara stari.
fara stari.
Avea cheile altei usi.
Am stat iar singur in fata usii,
admirand cum cresc arbustii.
Ea purta cheia in gat,
eu i-m spus ca e urat.
Ea avea vreo sapte ani,
eu ramasesem fara bani.
Desi ea era putin frivola,
eu n-am corupt nicio minora.
Oglinda-mi spunea ca-s mic,
degeaba incercam sa ma ridic.
Acuma-s baiat mare,
fara ghiozdan in spinare.
Fetita are acum breloc,
nu ne-am mai vazut deloc.
Am trecut atunci de usa,
dar am dat de o matusa.
Mi-a spus cu o grimasa,
S-a mutat la alta casa…
E inca prea devreme sa crezi ca e prea tarziu.
O lume “k lumea”.
6 randuri, 5 adevaruri, 1 fatalitate…
O lume fuge de sentimente.
O lume fuge dupa resentimente.
O lume avanseaza.
O lume se degradeaza.
Doua lumi uita sa-si aduca aminte,
paralelismul la orizont, minte…
Valentine’s day. Romanian way.
Un articol pierdut dintr-o greseala constienta, era o situatie dementa… Puteti si voi sa va ganditi la asta; la cum arata aceasta sarbatoare americana intr-o tara in care se vinde inima pe taraba…
Asa s-a nascut o provocare la care nu va raspunde nimeni, tocmai pentru ca cineva trebuie sa goleasca tarabele… Totusi am o rugaminte-recomandare: pana la anul interesati-va cum sarbatoresc americanii aceasta zi, sau ca o recomandare, cum o sarbatoresc romanii pe a lor (Dragobetele). Pentru cea din urma va pot da eu detalii pana pe 24 februarie.
PS (pont secerator): Iubirea nu se ofera cu o inima de plus, carton sau turta dulce, dar se serveste cu “suflét de sentimente”
Absent!
De ceva timp incoace sunt compromis si compromit. Astfel s-a ajuns la inevitabila remarca: Esti un mare idiot!
Parea prima oara cand auzeam cuvantul… (l-as repeta, dar am avut nevoie de ceva tarie sa-l scriu o data, nu mai incerc)
O persoana pe care n-o cunosc, dar totusi pe care am senzatia ca o stiu dintotdeauna, a judecat dupa aparente. Nu are nicio vina, nu e de condamnat. E o persoana cu personalitate puternica ce stapaneste o privire de-ngheata si praful ridicat de masini, vara pe canicula. Poate de asta atunci cand nu a mai rezistat la balul mascat si ieftin, la care nu am vrut sa iau parte, dar nici nu am facut nimic; nici nu am pus piciorul in prag (poate doar un deget, maxim doua). Pur si simplu am fost luat si purtat in nestire pe meleagurile abisale ale compromisului. Astfel, s-a ajuns si la etichetarea cu care am inceput si cu care, de fapt, s-a terminat totul. O lectie, pe care o stiam, dar pe care nu mi-o insuseam, crezand ca e imposibil sa patesc asa ceva. E drept, imi era dor de scoala, scoala care-ti ofera lectii dupa lectii, propuse (sau nu) de profesori, dascali sau, pur si simplu, de oameni.
O lectie… cu atat mai dureroasa cu cat ma gandesc ca profesoara mi-a fost o straina; o stiu doar din priviri, ma stie doar din clipiri.
James
Povestea noastra: Charlotte and James.
Charlotte are o varsta. James la fel, dar poate putin diminuata. Nu stiu cum s-au intalnit, dar James a realizat la un moment dat ca nu-si mai poate desprinde privirea de pe ea. Ei petreceau foarte mult timp pe la facultate, invatau. Dar nu impreuna, separat. Fiecare cu preocuparile lui. El isi da seama ca ea ii rapeste fiecare clipa de atentie, ea (dupa cum v-am spus mai sus, foarte sigura pe ea) stia foarte bine ca el o fixeaza. James insa nu intelege de ce ea raspundea unor priviri. Probabil ii facea jocul sau poate, din contra, facea alt joc; adica se cam juca cu el (intr-un mod jignitor pentru orgoliul unui tip ca James). Intr-una din zile, dupa plecare, James se chinuia pe sine si isi tot repeta: Niciodata nu m-a descurajat atat de mult o masina plecand… dar cea in care s-a urcat Charlotte avea la volan un semn clar. Imi piere si curajul de a gandi ca as putea sa ma mai uit spre ea!
Cei doi inca nu-si schimbase doua vorbe. Ea incepea sa se arate deranjata de privirile lui (uneori prea insistente). Din gura in gura el aude o reproducere a unei exclamatii facute de Charlotte: Iar se uita asta la mine…
Trecuse astfel prin doua momente delicate; James doreste sa-i comunice ca are s-o lase in pace, nu isi face curajul de a vorbi fata in fata si ii lasa un biletel. Problema a aparut intre timp; el s-a amabilizat cu un grup de baieti veniti de prin alte tari, mai calde. Baietii nu erau deloc pe aceeasi lungime de unda nici cu el, nici cu ea. Din prea multa infantilitate necontrolata, James nu reuseste sa isi stapaneasca noii veniti si sfarseste prin a deveni penibil si a o face pe Charlotte sa se simta stanjenita si hartuita. [...]
Dupa multe paranteze patrate Charlotte adopta calea de comunicare propusa de James, doar ca ultimatumul ei e mult mai clar scris: Esti un mare idiot!
***
Povestea noastra e lunga, nu deosebit de frumoasa; de aceea am stabilit ca partile frumoase si putine sa nu se combine. Sa nu devina pricina unei lectii.
Un noroc numit parte la oameni fara carte!
Ce mai fac studiosii la sala de lectura din centru…
O femeie doarme de vreo 67 de minute (fara schimbare de pozitie).
Unu’ se intreaba (privind la un geam murdar) daca nu cumva a murit in somn, dupa un invatat crancen.
Altu’, ceva mai in fata mea, infuleca un covrig de parca ar fi ultimul din viata lui. Randamentul sau pare superior unuia de hipopotam. (important: e imbracat in camuflaj, dar nu haine din armata, ci adaptari din magazine)*
O gagicuta cocheta (doar in articolul meu) tremura de frig la o temperatura de 22 de grade, ±3 (in functie de cat de tare ard creierele studioase).
Un vlajgan sade bine-merci intr-un tricou (ce aduce mai mult a pijama); parca facandu-i in ciuda celei de mai sus. Ce-i drept detine recordul zilei la kg/cm2 de teren ocupat.
Un arab isi verifica din minut in minut telefonul (un Nokia ce are capacitatea de a se invarti in jurul sumei de 400 de euro), desi dumnealui niciodata nu-si tine scula “tacuta”.
O don’soara asteapta sa se face ceasul 2; ora la care isi face aparitia lipsa profunda de chef, si pleaca.
La aceeasi masa, o alta don’soara , din exces de tzel, si-a imprastiat foile pe toata suprafata si acum se chinuie sa le stranga (cred ca are… 23 de minute)
Iar eu… studiosul superm [pauza de chicoteala]… este lesne de inteles ca… scriu.
_________________________________
* privindu-l am realizat ca fac ceva audienta daca-l bag in lista studiosilor; mai ales pentru ca el e singurul care ar manca si cartea din foamea de studiu
