Black-cat. Bad-luck-cat.

Punk’s not dead!

Urasc pisica neagra cand fura la start. Mereu e prima care-mi taie calea. Pisica alba, zisa si Ace, ramane cu buza umflata; ar vrea si ea s-o-njur macar o data.
Marti o trag de blana intelegator si-o programez la un start individual in cele trei ceasuri rele. Ace, un pic smintita de felul ei, incepe sa racneasca (ca un vanzator ambulant) ca nu are nevoie de mila mea de second-hand si ca se va vopsi cu prima ocazie.
Marti, de dupa lunea urmatoare, ies din bloc, ma indrept spre chioscul de bilete si nu ma dezmeticesc bine cand vad doua pisici negre ca-mi taie calea, una avand un avans (considerabil de mic) de 3 milisecunde (spirit de observatie de neegalat). La nici 2 minute dupa eveniment, dar in acelasi ceas rau, realizez ca cea dintai pisica avea varful cozii alb (spirit de observatie de egalat). Mai spre seara ma intalnesc cu vecinii mei, pe care i-am urat atat de mult incat am sfarsit prin a-i iubi, sa stam la cioace. Primul subiect pe lista de dezbateri era cursa senzationala dintre cele doua pisici.

*  *  *

Toata noaptea m-am gandit la cum trebuie sa se simta Ace, acum cand cealalta pisica s-a facut punk-ista, vopsindu-si varful cozii in alb.

Ace, care era bun de asociat cu cuvinte duioase, a sfarsit lat pe pamant dupa ce s-a aruncat de zece ori de la etajul 9. Vecina mea pastreaza si acum presul pe care s-a scurs vopseaua dupa bocetul lui Ace.