Supraeul tutuieste eul intr-o discutie inconstienta din subconstient.
pentru ca boi sunt prea multi, iar zambete prea putine
Tu incepi sa o cunosti bine, incepi sa descoperi ca misterul nu face parte dintr-o obligatie feminina ci, mai degraba, e o armura in spatele careia gingasia se teme de cei ca tine. Pe masura ce tie ti se scurgea machiajul ce-ti contura trasaturi de om amabil, ea devenea tot mai slaba. E prea tarziu sa-ti mai ascunda ceva, o cunosti. Urmeaza sa distrugi… Ironic, desi o cunosti atat de bine, nu o vei mai putea construi niciodata inapoi. Ea va ramane goala, mai goala decat poate mintea ta bolnava sa-si imagineze; va considera zambetul doar o forma de slabiciune, va evita sa-l foloseasca si va deveni acea persoana peste care vei da peste vreo 14 ani, pentru care ai face si ocolul pamantului in degetul mic, dar care nu-ti va da atentie. De ce? stai tu si te intrebi… Pentru ca tot un bou ca tine i-a trecut prin viata si pentru ca s-a reconstruit de fiecare data cu o slabiciune in minus.



Dar bou e putin spus. Boii nu au langa ei femei de genul asta, pentru a le distruge. Ei nu distrug nici macar vaca de langa de care avem atata nevoie sa scapam.
Ma inclin constient in fata sublimarii unui gand hoinar, izgonit de solida alianta Eu-Supraeu…