+ | minus

Sau, iei o viata, o intorci pe dos, o scuturi de vreo n+1 ori, uiti ca ai intors-o pe dos, apoi… o traiesti.

Am stat iar singur in fata usii,
admirand cum cresc arbustii.

Ea purta cheia in gat,
eu i-m spus ca e urat.

Ea avea vreo sapte ani,
eu ramasesem fara bani.

Desi ea era putin frivola,
eu n-am corupt nicio minora.

Oglinda-mi spunea ca-s mic,
degeaba incercam sa ma ridic.

Acuma-s baiat mare,
fara ghiozdan in spinare.

Fetita are acum breloc,
nu ne-am mai vazut deloc.

Am trecut atunci de usa,
dar am dat de o matusa.

Mi-a spus cu o grimasa,
S-a mutat la alta casa…

Who wants to be my sixtynine? | Cine vrea sa fie 69-le meu?

Ce-are asta, mah?!
Este vorba de lista mea de “prieteni” de pe haicinci (hi5). Avand in vedere ca nu am bust de 100, si nici fundulet de bebelus de 16-17 ani, numarul de prieteni este foarte limitat. Mai precis 68. Ironia face ca dupa 68 urmeaza 69. Acesta este si motivul pentru care vorbesc despre asta. Nu stiu care e problema, dar stau cu 68 de vreo saptamana. Nimeni nu vrea sa fie 69! Ma refer mai ales la partea feminina a globului.

Apasa aici daca vrei sa fii my sixtynine.
Acum, vorbind foarte serios, chiar sunt foarte curios cine va fi. E genul de asteptare de la Din Dragoste, cand se blocheaza usa.

>> a se citi pe ritm de La Familia cu vocea lui Ombladon <<

Sunt un cetatean model
si am sapca de rapper.
Votez cu Florin Cercel,
mi se spune smecheeer.
Banii m-au scos din casa,
M-au lasat pe drumuri.
Acum ca-s pe strada,
vad numai fumuuuri.
Am sa dau si eu un tun,
nu mai platesc taxa de drum.
Voi fi smecher cu functie inalta
S-am sa uit de vremurile de altadata!
In fata am palatul Victoria
In masina, la volan, e Gloria
E-o soferita consacrata,
Cred ca am s-o aleg de-amanta.

Da’ ce pana mea!

Romantism fara limite. Nici nu se putea altfel, el este un gentleman - crescut parca la case englezesti - iar ea o domnisoara frumoasa cu sange albastru (nobilimea familiei isi spune cuvantul). Cei doi au mers pe drumuri separate pana la prima intalnire, intalnire la care nu stiu cum s-a ajuns, dar e usor de presupus ca s-au intalnit pe la vreo petrecere a unui prieten comun. Adica logodnicul ei la momentul respectiv. Fusese la aceeasi scoala de scrima la care fusese si Eduard - gentleman-ul. Inca logodnicul ei, Jean, face o invitatie la propriul cinema celor care erau dispusi sa-l asculte. Eduard era foarte receptiv mai ales dupa ce studiase cum aluneca rochia pe cea pe care o observase de cum venise, de la gestul ei atent de a-il invita sa serveasca o “vechitura” de vreo 45 de ani, ce-i spunea whiskey. Whiskey ce nu era decat un pretext pentru a descoperi ca el are o slabiciune pentru biscuiti patrati, iar ea adora ceaiul de fructe rosii.

Vine week-end-ul, vine si cinema-ul, urmeaza si senzationalul. Jean si logodnica lui erau de-ai casei - numai ea stie ce cosmar devenise cinema-ul. La un moment dat ea zambeste… apare o masina a carei sofer fusese mai demult electrician; coboara Eduard. Se saluta, se saruta (de fapt asta e ceva mai incolo, peste vreo 9 randuri) si intra in sala de cinema. Era filmul Viata se petrece pana trece. Intr-una din secvente se lasa intunericul si revine incet, in alta secventa se intampla idem, dar pana la revine incet. Pana de curent! Intuneric, lumea inmarmurita, nu stie cum sa reactioneze. Jean intrase in panica, cinema-ul care-l facuse celebru acum il facea bun de rasul lumii. In cateva minute se urnesc si generatoarele de rezerva. Scaunul din stanga… gol. Scaunul din dreapta… gol. O usa era intredeschisa, usa care dadea spre parcare. Jean din toata politetea exclama: Da’ ce pana mea se petrece aici?!

Singurul care avea raspunsul era soferul - daca ati fost atenti, dar acum el lucreaza la un boutique. Aceasta fusese una din misiunile sale de salvare a celor care nu l-au prins pe Cupidon in sarma, sau care nu l-au prins de usa cu sageata… Romantism fara limite.

Cei doi acum detin o ceainarie si calatoresc cautand biscuiti patrati… si se saruta (asa zice in paranteza mai sus).
____________________________

nota° |  inspirat de doi; motivat de eroi.

Delir intr-un deja vu.

Daca privim in ansamblu exista brazi pentru toata lumea. Dar azi am privit mai in detaliu si mi-am dat seama ca de fapt numai unul este cel mai cel. Al nostru, al fiecaruia dintre noi. Cand vine vorba de brad nu exista altul mai frumos si mai des ca al nostru. Unii o spun in gluma, altii vorbesc mai serios, dar sunt si cei care te-ar lua si la bataie daca ai indrazni sa sustii ca bradul tau e mai frumos. Paradoxal este ca disputa are la baza un mare nimic. De ce? Pentru ca niciunul nu a vazut bradul celuilalt; foarte rar se intampla sa porneasca o astfel de discutie de la o comparatie reala si sincera.

Ca e rosu, alb, verde, cu luminite rosii, albastre sau multicolore, cu globuri de sticla sau fibra de sticla, artificial sau natural, mic sau gigant, bradul tau nu conteaza! Nici nu stiu daca are vreo importanta ca ai brad. Important e ca al meu e de import, adus manual din Olanda (pauza de ras), impodobit cum numai eu ma pricep mai bine, cu miros de padure straina, cu pedigree european si ca e al meu.

Sau viata la Mall si in afara lui. Ieri am umblat cateva ore bune prin magazine, mai ales prin magazinele din mall-uri. In aceste ore am clipit de cateva sute de ori, dar la un moment clipeala a devenit monotona si deloc surprinzatoare. De ce? Pentru ca in mare parte am privit oameni si intr-o alta mare parte i-am si analizat. Monotonia vine de la parfumul care parca nu se mai schimba, care pare la fel peste toti si peste toate. Adica el mereu e scump si gandit astfel incat sa epateze. Deloc surprinzator… pentru ca tabloul social demult si-a pierdut valoarea mesajului si a ramas doar un tablou primitiv, care trebuie doar sa arate bine si alternativ, care recurge la tertipuri pentru a-si atrage privitori. Lumea este impartita drastic in cateva categorii, care se exclud intre ele.

Nou nu e nimic in ceea ce zic, dar vreau sa dau exemplul ce m-a determinat sa scriu acest articol:
o domnisoara la vreo 20 si ceva, foarte foarte slaba, blugii nu aveau nicio croiala care sa o ajute sa nu para copil al strazii, deasupra taliei nici nu mai stiu ce purta pentru ca avea prea multe aruncate din mers parca, o geanta asortata mai mult cu tinuta de saptamana trecuta, cred eu, si cireasa de pe tort… parfum scump si ochelari de soare!!!
ora: 18:21 PM, iarna

Fumuri ieftine…

Asta-noapte am vrut si eu sa vad un film. Ca orice om am luat programul TV, l-am analizat incepand cu HBO-ul (canal ce se ghideaza dupa zicala repetitia e mama invataturii) si am ales un film de care am auzit multe, am vazut sample-uri si am avut tentative de a-l vedea, dar niciodata nu am reusit sa ii vad finalul. Este vorba de MAN on FIRE sau Pus pe jar. Filmul este cotat bine, dar are si o poveste care mi s-a parut interesanta. Poate si datorita distributiei: Denzel Washington, Dakota Fanning, cei din rolurile principale. In fine… Incepe filmul, eu sunt de-a dreptul incantat ca se anunta “vreme” prielnica de vazut filme, adica fara interventii nedorite si stau bine-merci.

Dar…
ce te faci cu tara asta? In care nimic nu mai e sigur… nici macar simplul fapt de a urmari un film!!! De ce zic ca viata bate filmul? Pai ce credeti ca s-a intamplat cu nici 5 minute inainte de final? Buff! nieu… sss.. Bezna! Intuneric! Caput! Se fini la lumini! Sa nu-mi vina sa cred. Nu aveam nici de asta data sa vad finalul. Stau si ma intreb si acum: cum e posibil sa existe posibilitatea de a se intampla sa ajung sa simt instantaneu ce simtea Denzel in film, unde el ucide tot ce prinde pana ajunge la capul unei fratii? Cum e posibil sa devin atat de repede Man on fire?

Adica astazi este ziua mondiala a orgasmului. Asta prin simplificare. Prin complicare este explicat mai bine pe la ei prin site. Nu are rost sa reproduc mai mult decat e necesar. Vreau doar sa precizez ca mi se pare foarte buna si inspirata alegerea datei, adica data solstitiului de iarna, cand stim cu totii ca e noaptea cea mai lunga din an.

Pe mine ma mai framanta doar un singur gand… Cum se sarbatoreste aceasta zi?