+ | minus

Pur si simplu, atractia e cronometrata. Impur si complicat, dureaza pana-n pat.

trec.
te-ntrec.toti fiorii.ma trec.

treci.
ma-ntreci.tot fiorii.ma trec.

trecem.
ne-ntrecem.cu fiori.ne atragem.

trecut…
ne-am… intrecut.fiorii.au trecut.

L-am pierdut si ma caut…

Doamne,
am uitat sa mai stam de vorba…

esti mereu ocupat sa judeci ce fac
eu sunt prea preocupat sa nu fac.
imi vorbesti adesea prin parinti
eu la ei tip soptind printre dinti.

Tu,
esti putin suparat pe mine…

pe mine cel care il pierde pe sine,
pe sine cel care fuge de tine,
de tine, ca m-ai luat dintr-un aluat,
aluat ce nu s-a terminat de framantat.

Dumnezeule,
ce-a luat?!…

pentru ca boi sunt prea multi, iar zambete prea putine

Tu incepi sa o cunosti bine, incepi sa descoperi ca misterul nu face parte dintr-o obligatie feminina ci, mai degraba, e o armura in spatele careia gingasia se teme de cei ca tine. Pe masura ce tie ti se scurgea machiajul ce-ti contura trasaturi de om amabil, ea devenea tot mai slaba. E prea tarziu sa-ti mai ascunda ceva, o cunosti. Urmeaza sa distrugi… Ironic, desi o cunosti atat de bine, nu o vei mai putea construi niciodata inapoi. Ea va ramane goala, mai goala decat poate mintea ta bolnava sa-si imagineze; va considera zambetul doar o forma de slabiciune, va evita sa-l foloseasca si va deveni acea persoana peste care vei da peste vreo 14 ani, pentru care ai face si ocolul pamantului in degetul mic, dar care nu-ti va da atentie. De ce? stai tu si te intrebi… Pentru ca tot un bou ca tine i-a trecut prin viata si pentru ca s-a reconstruit de fiecare data cu o slabiciune in minus.

scris fara intentie;

Viata va merge mai departe. De una singura… Statia in care am ajuns eu nu a fost anuntata. Nimeni nu pomeneste nimic de urmatoarea oprire. In magazinul vietii nu am gasit niciun ghid turistic sau, mai bine zis, futuristic. Se justifica… toti tanjesc dupa vieti pline de neprevazut. Dar nepreavazut, dezamagitor, se transforma in neplacut. Final de pix; un pix marca “vis”.

Incerci sa intelegi fara sa cunosti,
Incerci sa schimbi fara sa intelegi,
nu reusesti!

in cautarea starii…

fara stari… cu stare.
cu stare… fara stare.
fara stare… dar in stare.
in stare de… nicio stare.
nicio stare… fara stari.
fara stari.

Un articol pierdut dintr-o greseala constienta, era o situatie dementa… Puteti si voi sa va ganditi la asta; la cum arata aceasta sarbatoare americana intr-o tara in care se vinde inima pe taraba…

Asa s-a nascut o provocare la care nu va raspunde nimeni, tocmai pentru ca cineva trebuie sa goleasca tarabele… Totusi am o rugaminte-recomandare: pana la anul interesati-va cum sarbatoresc americanii aceasta zi, sau ca o recomandare, cum o sarbatoresc romanii pe a lor (Dragobetele). Pentru cea din urma va pot da eu detalii pana pe 24 februarie.

PS (pont secerator): Iubirea nu se ofera cu o inima de plus, carton sau turta dulce, dar se serveste cu “suflét de sentimente”

De ceva timp incoace sunt compromis si compromit. Astfel s-a ajuns la inevitabila remarca: Esti un mare idiot!

Parea prima oara cand auzeam cuvantul… (l-as repeta, dar am avut nevoie de ceva tarie sa-l scriu o data, nu mai incerc)

O persoana pe care n-o cunosc, dar totusi pe care am senzatia ca o stiu dintotdeauna, a judecat dupa aparente. Nu are nicio vina, nu e de condamnat. E o persoana cu personalitate puternica ce stapaneste o privire de-ngheata si praful ridicat de masini, vara pe canicula. Poate de asta atunci cand nu a mai rezistat la balul mascat si ieftin, la care nu am vrut sa iau parte, dar nici nu am facut nimic; nici nu am pus piciorul in prag (poate doar un deget, maxim doua). Pur si simplu am fost luat si purtat in nestire pe meleagurile abisale ale compromisului. Astfel, s-a ajuns si la etichetarea cu care am inceput si cu care, de fapt, s-a terminat totul. O lectie, pe care o stiam, dar pe care nu mi-o insuseam, crezand ca e imposibil sa patesc asa ceva. E drept, imi era dor de scoala, scoala care-ti ofera lectii dupa lectii, propuse (sau nu) de profesori, dascali sau, pur si simplu, de oameni.

O lectie… cu atat mai dureroasa cu cat ma gandesc ca profesoara mi-a fost o straina; o stiu doar din priviri, ma stie doar din clipiri.

James

Povestea noastra: Charlotte and James.

Charlotte are o varsta. James la fel, dar poate putin diminuata. Nu stiu cum s-au intalnit, dar James a realizat la un moment dat ca nu-si mai poate desprinde privirea de pe ea. Ei petreceau foarte mult timp pe la facultate, invatau. Dar nu impreuna, separat. Fiecare cu preocuparile lui. El isi da seama ca ea ii rapeste fiecare clipa de atentie, ea (dupa cum v-am spus mai sus, foarte sigura pe ea) stia foarte bine ca el o fixeaza. James insa nu intelege de ce ea raspundea unor priviri. Probabil ii facea jocul sau poate, din contra, facea alt joc; adica se cam juca cu el (intr-un mod jignitor pentru orgoliul unui tip ca James). Intr-una din zile, dupa plecare, James se chinuia pe sine si isi tot repeta: Niciodata nu m-a descurajat atat de mult o masina plecand… dar cea in care s-a urcat Charlotte avea la volan un semn clar. Imi piere si curajul de a gandi ca as putea sa ma mai uit spre ea!

Cei doi inca nu-si schimbase doua vorbe. Ea incepea sa se arate deranjata de privirile lui (uneori prea insistente). Din gura in gura el aude o reproducere a unei exclamatii facute de Charlotte: Iar se uita asta la mine…

Trecuse astfel prin doua momente delicate; James doreste sa-i comunice ca are s-o lase in pace, nu isi face curajul de a vorbi fata in fata si ii lasa un biletel. Problema a aparut intre timp; el s-a amabilizat cu un grup de baieti veniti de prin alte tari, mai calde. Baietii nu erau deloc pe aceeasi lungime de unda nici cu el, nici cu ea. Din prea multa infantilitate necontrolata, James nu reuseste sa isi stapaneasca noii veniti si sfarseste prin a deveni penibil si a o face pe Charlotte sa se simta stanjenita si hartuita. [...]
Dupa multe paranteze patrate Charlotte adopta calea de comunicare propusa de James, doar ca ultimatumul ei e mult mai clar scris: Esti un mare idiot!

***

Povestea noastra e lunga, nu deosebit de frumoasa; de aceea am stabilit ca partile frumoase si putine sa nu se combine. Sa nu devina pricina unei lectii.

Cum sa iti dai cu parerea si sa nu stii ca e gratis si nimeni nu te bate. Adica nu trebuie sa te semnezi cu “nobody“. Dar deja vorbim de oameni cu simt al responsabilitatii, iar aici nu e cazul. Nobody se semneaza cineva care ori a ramas numai cu creierul (dar asta insemna sa gandeasca cu el) ori cineva care se simte atat de bine in pielea sa incat se semneaza “nobody”. Draguto, du-te prin parc duminica si ia-ti o viata. Vei gasi acolo veun prost care sa ti-o ofere. Ma bucur ca-mi faci trafic, dar printre target-uri am trecut si oameni-insetati-de-chestii-destepte. Tu esti mult prea inteligenta pentru a accepta chiar si reclama cu “om inteligent” d-apai sa mai citesti ce scriu eu. Asculta tu Radiohead (e prima oara cand aud de ei) ca eu prefer sa mor prost si plangand alaturi de Coldplay. Citeste tu Freud (ca ai mai mare nevoie), iar eu voi citi Alchimistul pana tot universul va lucra pentru tine. Singura nu ai sanse… PACAT.

nobody spune:
“salutare…imi cer scuze dar nu m-am putut abtine sa nu iti las un comment cand am vazut comentariul tau imaginar de pustan frustrat de 12 ani care crede ca stie rime si revista intelligent life…prea multe antagonisme….sorry”

“da…genial…ti-ai luat tot timpul de gandire..TOATE cele doua minute?”

“ma baiete….du-te afara uita-te pe cerul ala roz pe care il tot vezi…..da-ti 2 palme spune-ti”Buna dimineata!” si lasa-o balta cu blogurile…..nu ai nici o treaba …..sincer”

“imi cer din nou scuze..dar nu ma pot abtine sa nu iti las comment-uri cand vad ce debitezi….stiu ca acest mesaj nu va aparea pe minunatul tau blog dar sper totusi undeva in strafundul sufletelului meu disperat ca macar tu vei vedea acest mesaj…oameni buni..uitati-va putin in jurul vostru…uitati-va de ce sunteti sau mai degraba nu sunteti in stare sa scrieti si ganditi-va de doua (in cazul tau de 20) ori inainte de a posta ceva…mi se pare rusinos sa te crezi Ion Barbu (saracul cred ca se rostogoleste in mormant), sa ai fatarnic un sticker cu “om inteligent” si sa ne povestesti cu nesat despre profunzimea si inteligenta versurilor unei melodii de a carei calitate ma indoiesc drastic….noi toti am scris poezii pe undeva prin clasa a sasea…dar nu ne-am facut blog pe care sa ni le postam…stii..treaba aia cu forma fara fond….that’s your blog…fara continut, informatie desteapta si cu atat mai putin profunzime…mi-ar placea sa cred ca esti la varsta teribilista in care numai tu ai dreptate si toate ti se cuvin, dar din cate am citit esti studentel…un student care probabil citeste Coelho ca asa-i cool, care asculta coldplay ca e marfa fara sa fi auzit in vietisoara lui de radiohead (in cazul in care te intrebi cine sunt astia..aia pe care i-au copiat cei de la coldplay), care poarta tenisi la sacou ca e trendy pinky fresh si care se avanta la cuvinte mari folosite aiurea….nu te critic pe tine..ci iti critic blogul…insa din pacate…dupa cum bine ai spus..oamenii fac bloguri ca sa ii reprezinte..asa ca asta esti tu..pacat“

*   *   *

PS (parte spurcata): scuzele poti sa ti le faci pachet si sa le infingi inapoi in frustrarea ta. Poate asa te voi observa pe straduta din spatele bibliotecii (cu aer destept) in care iti faci cititul-exfoliant.
A! Inca ceva… Oare cum ai putut crede ca nu voi accepta aceste commenturi cand ele fac atata audienta? Tu chiar gandesti cu gambele?

PsmS (parte si mai spurcata): eu la nivelul tau m-am coborat, dar tu la nvelul blog-ului meu si a cititorilor mei nu vei reusi nici in cealalta viata a lui Ion Barbu sa te ridici.