+ | minus

365 de zile pentru a fi femeie.
doar una pentru a o celebra.
Multumesc ca sunteti.

…

si ne sprijinim unul pe celalalt fara sa ne cunoastem.

Poate ne-am intalni odata
Daca n-ar fi zidul asta de piatra.

Nu e un zid pentru timizi
Nu e un zid din caramizi.

Emotia, totusi, insista…
Zidul poate nu exista.

Ne blocam singuri un drum,
Noi, ce putem fi de-acum!

Te-as intreba…

Cine esti? Nu vreau sa-ti stiu numele. Sigur e un nume din realitate. Nu vreau sa te stiu concret. Nu vreau sa te desenez dupa puncte numarate. Imi place nesiguranta, sa tremur tot cand faci doi pasi si sa nu stiu incotro te duci. De unde vii? Mai bine nu raspunde. Iti spun eu… Ai venit! tot ce conteaza. As vrea si eu sa am puncte la infinit, poate ai sta pana as termina desenul. Nu pot sa-ti ofer decat un apartament in blocul de vis-a-vis… Refuzi. De ce repeti acceeasi intrebare? Eu sunt cel din fata ta, cel de ieri, acelasi de azi si poate… schimbat maine. De tine…

21.01.’08

bogdanphotoblog s-a nascut din “fecundarea pasiunii de fotografie cu cea de webdesign” - asa cum isi descrie el intrarea in blogosfera. Chiar daca unele guri au spus ca e prea gol si l-au comparat cu deschiderea unui supermarket in care vinzi doar paine, el promite sa dezvolte arhiva zi de zi. Ceea ce astept eu cu nerabdare sunt pozele sale personale.

Enjoy it!
______________________

nota° |  nu pretind ca nu fac reclama, dar avand in vedere ca e vorba de fratele meu, sper ca voi fi inteles.

Lifffftu-te-n gat!

Sa incep a vorbi despre liftul meu? Nici o problema. Daca m-ati uita la tastatura as putea sa scriu romane despre el si tot nu as termina. As rescrie o serie mai lunga decat Nasul si chiar mai buna pentru ca prin intermediul ascensorului chiar ti-ai gasit nasul.
E genul de lift care nu merge decat mai jos de parter si mai sus de etajul 10. Si cum nu avem butoane pentru asa ceva urcam pe scari.

Lumea spune ca e periculos liftul asta dar eu cred ca e… de negasit.
Ultima intamplare patita?
Pai e simplu! Sambata, ora 22:34, obosit, infrigurat, cu o anumita nevoie ce imi striga Hai mai repede ca zapada nu te-a udat, dar o fac eu. Speriat de ce-mi spunea nevoia si ajuns in fata liftului, deschid usa si vreau sa pasesc. Pe peretele din fata scria cu sange Revin in 5 minute!

Pentru cei mai multi din bloc mersul cu liftul a fost ca sofatul. Intai au facut putina scoala pentru asta, apoi au hotarat sa mearga. Dar cand au hotarat sa il foloseasca a aparut o gaura in mijlocul drumului (casa liftului).
Cand mergea bine liftul asta (nimeni nu isi mai aminteste perioada) nu obisnuiam sa urc singur. Apoi situatia s-a agravat, iar cand s-a constatat ca lumea nu il mai foloseste au pus oglinda in lift - ca in lifturile de hotel, sa mai atraga calatori.
Am incercat sa vad si o parte mai buna. Uneori cand plec pe nepregatite din casa imi doresc sa se blocheze liftul ca sa pot sa ma fixez putin. Cei drept in oglinda aia nu pot sa imi fixez decat privirea. In orice caz cea mai buna parte a existentei liftului in scara mea este neprevazutul; niciodata nu stii cand vine, cum vine si mai ales… vine?

***

Celor care inca mai cred ca liftul este metroul unui bloc le urez calatorie de Neckerman!

_______________________________

1° | Autor: Bogdan.

Pentru voi: debutul celui care a facut din comentarea pe acest blog o arta a comédiei.

Pentru mine: este cel pe care mama l-a facut cu 16 luni mai tarziu decat pe mine; adica fratele meu mai mic, dar MARE.

2° | Titlu si subtitlu: Vlad [+ | minus]

[...] avea undita si momeala, dar n-avea proteza dentara. Tanase avea proteza dentara, dar n-avea ficus. [...] avea ficus, dar n-avea salam de vara. [...]

Pana acum nu prea ati inteles nimic. Pentru a intelege mai bine trebuie sa cititi pagina + | minus a acestui vlog; acolo e o parte a explicatiei. Cealalta parte am s-o expun eu.

Un prieten drag mi-a daruit o carte. Cartii ii spune Intoarcerea pungutei cu doi bani si este scrisa de Cip Iesan. Cip Iesan e si iesean, dar asta v-am spus-o doar pentru ca e coincidenta. Revin. Dupa ce m-am intrebat vreo cateva zile ce sa fac cu cartea, am realizat ca trebuie s-o citesc. In timpul digestiei ajung la un capitol-povestioara ce se intitula Lantul amintirilor. Din acest lant, dupa cum puteti observa, fac parte si eu, mai bine zis, numele dinastiei mele.

In orice caz dupa starea de incantare a venit cea de gandire: o fi numele meu atat de comun sau este peste masura de special? Aici rad putin de unul singur…

P.S. (parte scapata): uitai sa zic pagina: 100; e prea coincidenta ca sa nu o mentionez!

Merry Christmas!

圣诞快乐

Vrolijke Kerstmis!

Joyeux Noël!

Frohe Weihnachten!

Καλά Χριστούγεννα!

Natale allegro!

メリークリスマス

Christmas Alegre!

Веселое Рождество!

Feliz Navidad!

즐거운 성탄

Tu doar ma stii.
eu te cunosc…

Tu doar te uiti la mine.
eu te privesc…

Tu nici macar nu stii.
eu te iubesc…

Tu doar iti amintesti.
eu ma gandesc la tine…

Tu te-astepti sa te uit.
eu astept de nici-mai stiu cand…

pe tine.

de V.S. (pentru singura himera reala)

2 Noiembrie. Este ziua in care se sarbatoreste Dia de los Muertos in Mexic. Sarbatoare cu traditie de 2500-3000 de ani, celebrand ritualuri ale mortii. Desi seamana cu Halloween-ul, eu consider ca mexicanii pun mai mult suflet in pregatirea evenimentului.

O dovada (strofa din Mujer de mirada triste scrisa de Julie Sopetrán):
Para los que aman la vida
es noche de desconcierto,
la cera besa las flores
y la llama el sentimiento.

:moment de reculegere