+ | minus

Fata se uita la pamant, sapa adanc, da de mormant. Buzele fetei sunt ascunse, Ea m-a calcat cand pamantul se rotise.

Intr-o stare cum n-am mai vazut,
ma simt usor, demuuult, pierdut…
Intr-o stare cum n-am mai simtit,
ma simt ca un nesimtit smintit.

Intr-o zi cu soare,
uit sa ma spal pe picioare.
Azi e cam innorat,
Picioarele nu-s de ignorat.

O talpa apasa pe cord,
talpa Ei nu e de-acord
Plimba degetele usor, usor…
Gura, de ce nu strigi dupa ajutor?!

{[(+)]}

Cuvant de intrare in confuz: fata. Cuvant de iesire din mica incurcatura: FAŢA.

Cum sa iti dai cu parerea si sa nu stii ca e gratis si nimeni nu te bate. Adica nu trebuie sa te semnezi cu “nobody“. Dar deja vorbim de oameni cu simt al responsabilitatii, iar aici nu e cazul. Nobody se semneaza cineva care ori a ramas numai cu creierul (dar asta insemna sa gandeasca cu el) ori cineva care se simte atat de bine in pielea sa incat se semneaza “nobody”. Draguto, du-te prin parc duminica si ia-ti o viata. Vei gasi acolo veun prost care sa ti-o ofere. Ma bucur ca-mi faci trafic, dar printre target-uri am trecut si oameni-insetati-de-chestii-destepte. Tu esti mult prea inteligenta pentru a accepta chiar si reclama cu “om inteligent” d-apai sa mai citesti ce scriu eu. Asculta tu Radiohead (e prima oara cand aud de ei) ca eu prefer sa mor prost si plangand alaturi de Coldplay. Citeste tu Freud (ca ai mai mare nevoie), iar eu voi citi Alchimistul pana tot universul va lucra pentru tine. Singura nu ai sanse… PACAT.

nobody spune:
“salutare…imi cer scuze dar nu m-am putut abtine sa nu iti las un comment cand am vazut comentariul tau imaginar de pustan frustrat de 12 ani care crede ca stie rime si revista intelligent life…prea multe antagonisme….sorry”

“da…genial…ti-ai luat tot timpul de gandire..TOATE cele doua minute?”

“ma baiete….du-te afara uita-te pe cerul ala roz pe care il tot vezi…..da-ti 2 palme spune-ti”Buna dimineata!” si lasa-o balta cu blogurile…..nu ai nici o treaba …..sincer”

“imi cer din nou scuze..dar nu ma pot abtine sa nu iti las comment-uri cand vad ce debitezi….stiu ca acest mesaj nu va aparea pe minunatul tau blog dar sper totusi undeva in strafundul sufletelului meu disperat ca macar tu vei vedea acest mesaj…oameni buni..uitati-va putin in jurul vostru…uitati-va de ce sunteti sau mai degraba nu sunteti in stare sa scrieti si ganditi-va de doua (in cazul tau de 20) ori inainte de a posta ceva…mi se pare rusinos sa te crezi Ion Barbu (saracul cred ca se rostogoleste in mormant), sa ai fatarnic un sticker cu “om inteligent” si sa ne povestesti cu nesat despre profunzimea si inteligenta versurilor unei melodii de a carei calitate ma indoiesc drastic….noi toti am scris poezii pe undeva prin clasa a sasea…dar nu ne-am facut blog pe care sa ni le postam…stii..treaba aia cu forma fara fond….that’s your blog…fara continut, informatie desteapta si cu atat mai putin profunzime…mi-ar placea sa cred ca esti la varsta teribilista in care numai tu ai dreptate si toate ti se cuvin, dar din cate am citit esti studentel…un student care probabil citeste Coelho ca asa-i cool, care asculta coldplay ca e marfa fara sa fi auzit in vietisoara lui de radiohead (in cazul in care te intrebi cine sunt astia..aia pe care i-au copiat cei de la coldplay), care poarta tenisi la sacou ca e trendy pinky fresh si care se avanta la cuvinte mari folosite aiurea….nu te critic pe tine..ci iti critic blogul…insa din pacate…dupa cum bine ai spus..oamenii fac bloguri ca sa ii reprezinte..asa ca asta esti tu..pacat“

*   *   *

PS (parte spurcata): scuzele poti sa ti le faci pachet si sa le infingi inapoi in frustrarea ta. Poate asa te voi observa pe straduta din spatele bibliotecii (cu aer destept) in care iti faci cititul-exfoliant.
A! Inca ceva… Oare cum ai putut crede ca nu voi accepta aceste commenturi cand ele fac atata audienta? Tu chiar gandesti cu gambele?

PsmS (parte si mai spurcata): eu la nivelul tau m-am coborat, dar tu la nvelul blog-ului meu si a cititorilor mei nu vei reusi nici in cealalta viata a lui Ion Barbu sa te ridici.

Un patrat exaltat
Visa la un dreptunghi
invalid de-un unghi;
Poate un triunghi.

Astazi, Cercul si Patratul
se simt putin mai bine;
Gandesc la fel ca mine:
Matematica-i de tot rahatul!

* inspirat din fapte reale ce adesea par banale.

De cand ai plecat
Drumul ti-e marcat.
Sa nu uiti de unde ai plecat…
Ai scuipat.

Dar m-ai inspirat,
Tu, marlan spurcat,
Cand calea mi-ai taiat
si din nou…
Ai scuipat.

Memoria scurta,
nu prea te ajuta;
Uiti de unde ai plecat,
Fara urme…
de scuipat.

— Eu ti-am dat un pumn. Tu de ce-mi intorci si celalalt obraz, femeie?
— Pentru ca e mai simplu decat sa-ti articuleze una in mecla aia de prost, macho-ule!!!

Ieri era doar una din acele zile normale si banale, in care strabat orasul in lung si lat, plimbandu-ma prin toate zonele si trecand printre multe grade de civilizatie. Ajung la un moment dat aproape de un gard pe care zace de cateva luni un banner care facea parte dintr-o campanie impotriva violentei domestice, se concentra in special asupra violentei asupra femeilor. Unde este ironia “ironata”? Exact, dar exact in dreptul banner-ului o femeie tipa, plangea si implora. Dar oamenii o percepeau pe ea ca pe o coloana sonora. In schimb idiotul care o batea avea parte de toata atentia. Numai de nu aplaudau!!! Eu, nu ca as fi mai special, dar sunt mandru ca nu am luat parte la “senzational” ca un spectator. Desi lumea considera ca nu trebuie sa te bagi in problemele altora, eu am considerat ca se incadreaza in ceea ce oamenii cu cap denumesc infractiune. Fiind intr-o zona centrala (gardul), aproape de primarie, am alergat degraba intr-acolo in speranta ca voi gasi niste oameni de ordine. Ironia fericita face ca am gasit o masina de politie oprita la un semafor. Le-am spus grabit ce se petrece, i-am rugat sa se deplaseze pana acolo si ei mi-au raspuns: Mah, baiete, tu vezi ce scrie pe masina asta?! Politia rutiera*.

Raport:
— o femeie batuta intr-un loc in care nimeni nu s-ar fi asteptat.
— aceeasi nimeni n-au avut ochi si pentru gard, ca de’! doi ochi erau ocupati sa-i urmareasca pumnii aluia.
— gardul… era si langa o biserica, daca mai conteaza…
— de unde si pana unde politia rutiera nu poate interveni in asemenea cazuri? Da’ macar ca oameni puteau interveni, nu ca om al legii, cu bulanul pe post de barbatie.
— am realizat ca aceste campanii niciodata nu-si ating tinta si niciodata nu vor schimba mai nimic pentru ca sunt prea destepte si nu pot fi percepute de cei care au iq-ul masurat in pumni/secunda.
— Doamna, poate imbecilul ala avea pumnii mai usori in tinerete, dar va rog… mergeti la sala de forta! Altfel, nu va vad bine… daca am sa va mai vad.

___________________________________

* Poate sunt prea naiv, dar mie nici acum nu-mi vine sa cred. Eu am impresia ca oamenii astia ai legii o fac de-al dracu’. Nu e posibil asa ceva!

Who wants to be my sixtynine? | Cine vrea sa fie 69-le meu?

Ce-are asta, mah?!
Este vorba de lista mea de “prieteni” de pe haicinci (hi5). Avand in vedere ca nu am bust de 100, si nici fundulet de bebelus de 16-17 ani, numarul de prieteni este foarte limitat. Mai precis 68. Ironia face ca dupa 68 urmeaza 69. Acesta este si motivul pentru care vorbesc despre asta. Nu stiu care e problema, dar stau cu 68 de vreo saptamana. Nimeni nu vrea sa fie 69! Ma refer mai ales la partea feminina a globului.

Apasa aici daca vrei sa fii my sixtynine.
Acum, vorbind foarte serios, chiar sunt foarte curios cine va fi. E genul de asteptare de la Din Dragoste, cand se blocheaza usa.

rutina-n 4atru pasi
Keep blogging… whitout frogging.

(1) Click si astept.
(2) Loading si regret.
(3) Privesc si ma minunez*.
(4) Citesc si ma ingrozesc.
(?) Gasesc un perete gol si-l fixez. Lansez intrebarea. “Who let the blog out?”.

Ies ca broastele** dupa ploaie. Cine le-a dat denumirea de blog probabil a uitat de frog.
Unii isi fac blog din inertie, altii din prostie. Mai sunt si cei care recurg la o astfel de varianta pentru ca e singura care nu are restrictii; te lasa sa vorbesti (sa scrii) in voie. Ce conteaza gramatica, ideea, continutul, aspectul cand toate-s proaste? Ce rost are sa se straduiasca, cand mai simplu e sa nu gandeasca? Sa nu-i pese de cei din jur, sau de google-ul abil ce va avea grija sa-i afiseze capodopera la un search nevinovat si pur… intamplator. Search dat de-un cineva care nu vrea sa gaseasca “s-a tirat profa’ de la ora” in loc de “satira de ultima ora” (doar un exemplu).
La urma urmei, tot ce conteaza pentru un detinator de frog este gratuitatea. Si prezenta la calculator motivata de-un pretext nobil.
La televizor ma uit doar la ce vreau; stiu ca 40 de canale fac rating de bazar si le evit. In cazul blogurilor intotdeauna gasesc ceva nou, zi de zi explorez, parcurg si trimit frog-uri in balta. Nu se mai termina, iar partea cu nu te obliga nimeni este evident ca nu se poate aplica din moment ce habar nu ai ce urmeaza sa vezi.
Ce ramane de facut? Sa-mi termin frustrarea si sa evit starea!
Keep blogging… whitout frogging.

Propunere de termeni:
FROG = blog raios din blogosfera de balta.
FROGGER = un inecat.

____________________________
* sens peiorativ;
** stiu ca expresia originala este “ies ca ciupercile dupa ploaie”, dar eu am vazut mai multe broaste dupa ploaie decat broaste, prin urbea mea.

Manifest. Petitie. Provocare.

Aceasta adaptare dupa celebrul cantecel e facuta dupa ce am mancat doua portocale, adica dupa ce nervii provocati de curatarea lor trecusera.

Motivul nervilor este ca urasc sa curat coaja portocalelor. Nu suport! Raman mereu patat de tot felul de substante care contin vitamina C si culoarea alba. Frustrarea este ca nici nu exista o alta varianta decat chinuiala de a le curata cu mana. O frustrare si mai mare ar fi ca toata ziua stau la filme cu galbejiti pe care ma chinui sa-i deosebesc, pentru ca toti japonejii, chinejii si coreenii (le-as pune j, dar nu am unde) arata la fel. E mai greu sa-i deosebesti pe sfrijitii astia prin filme decat sa faci diferenta intre personajele lui Dostoievski din Fratii Karamazov. Si crede-ti-ma ca si acolo exista un algoritm eficient prin care poti sa-ti usurezi lecturarea. Asiaticii nu pricep ce inseamna pentru noi prezenta lor in filme, dar nu asta e problema - probabil nu intelegeti unde vreau sa bat. Problema este ca din atatea gadget-uri si inventii nu gasesc nimic care sa curete portocale.

Hai, mai, baieti!!! Ce, doamne iarta-ma, chiar nu puteti inventa si voi un aparat de vreo 16 mm patrati care sa-mi curete si mie portocalele? Eu va inteleg, voi nu stiti ce e aia fruct exotic, dar eu sunt in Romania. La mine portocalele cresc pe orice taraba, e sursa mea de vitamina C, eu fac suc si salata din ea. Ce sushi hombre? “SUC SI salata”… Lasa…

Peste vreo 98 de ani - pana imi veti citi voi articolul - poate voi reusi sa traduc in limba voastra; nu vreau sa va uitati la literele astea asa cum ma uit eu la ale voastre.

Acest manifest se adreseaza tie, japonez doxat, care nu stii ca portocala are coaja. Si tie, pokemon galbejit, care o mananci cu totul.

Manifest / petitie:

1. Vlad [+ | minus]. Eu sunt primul pentru ca eu o lansez si pentru ca nu stiu daca este un om mai suparat la ora asta care ma poate detrona. Totusi locurile de la 2 in jos raman libere pentru cei care nu-s ca mine, dar vor sa traiasca ca mine. Cu de-curatator de portocale.

A! si as mai avea o idee (acum a rasarit), provocare: Dupa ce semnati petitia, propuneti si un nume pentru acest instrument.

Episodul unu din filmul ce nu se mai termina.

Chelnerul, din punctul meu de vedere, are cateva roluri esentiale, atat pentru client cat si pentru local. Pentru mine ca si client, e un fel de gazda; pentru local e mai mult decat o carte de vizita, este ca o reclama aplicata. Problema este ca ei nu constientizeaza importanta meseriei lor, nu realizeaza ca au o responasibilitate foarte mare. Pe de o parte se justifica, deoarece majoritatea se angajeaza sa mai faca un banut de buzunar. Cred ca stiu doar 2-3 chelneri ce practica meseria asta de 5 sau de 6 ani si care chiar vad asta ca pe o meserie adevarata. O data angajat un chelner ocazional este clar ca va aduce numai daune: nu ii pasa de prestigiul locului, sau nu-i pasa de calitatea serviciilor prestate si nu face decat sa piarda clienti.

Nu vreau sa-mi enumar frustrarile legate de nenumarate incidente cu diferiti chelneri, dar vreau sa spun ca cele mai mari probleme le-am avut cu chelneritele. Foarte multe sunt angajate pentru abilitatile de defilare si considera ca este suficient pentru a atrage clienti. Recunosc ca prefer sa fiu servit de o domnisoara, dar as prefera ca domnisoara sa aiba prestanta, altfel la sfarsit cand las bacsis imi lasa impresia ca am platit altfel de servicii.

Bacsisul. Tippingul. Bacsisareala. Este cauza care declanseaza problema. Educatia. Este alta problema. Clientii, consumatorii nu au educatia tipping-ului, se gandesc ca bacsis-ul nu are niciun rost in conditiile in care ospatarul ia un salariu lunar. Asta era o gandire buna, dar acum ceva ani. Nu spun ca e normal sa te trateze diferentiat, in functie de bacsis, dar nici nu e normal ca gesturile unui chelner sa treaca neobservate, mai ales in ochii acestuia. Bacsis-ul este semnul nostru de apreciere a unor servicii, desi recunosc ca de foarte multe ori am gresit, am apreciat gesturi ce nu meritau apreciate si cred ca mai mult am incurajat. Dar nu pot risca sa nu las, pentru ca de-a lungul timpului am vazut destule si am auzit destule.

Vor urma: Sfaturi, greseli frecvente, greseli de neiertat, bacsis exagerat etc.

Trec anii si eu nu am zapada de Craciun.
Trec anii si nu ramane decat fum.
Fumul bolizilor ce ocupa doua locuri de parcare.
Fumul scos de fiecare
cand umbla prin magazine;

Viteza lui este determinata
de frica de a nu sta la coada.
Este cuprins de febra
ce-mi topeste mie zapada.

De ce mai ninge daca se topeste? De ce se topeste dupa ce ninge?
Pai pentru ca febra de care vorbeam mai sus are un impact nespus.
Luna cadourilor devine
o saptamana de claxoane,
ghionturi date prin magazine,

ciocniri cu cosul, priviri sfasietoare,
brazi ce-ar vrea inapoi in padure,
injuraturi adresate copiilor strazii care in loc de dati si mie un ban acum striga [...]La anu’ si la multi an!,
copii umbla cu uratul cand inca n-a-nceput nici colindatul, cica vor sa faca un ban.

vecinii se cearta pentru bara de batut covoare,
altii intra in sevraj cand vad mancare (sunt cei care vor ajunge prin spitale),
cutii de donatii puse peste tot,
mesajele de pe cutii te fac uneori sa te simti idiot
daca nu dai un ban ca sa treci in noul an.
Mosi Craciuni cu barba deasa si craciunita aleasa,

Ornamente ce nu se mai aprind
E bine ca primarii pretind.
Bloggerii stau in casa,
se uita afara si-si spun: Lasa…
Mama cauta o reteta
nu stie cata esenta sa puna intr-o pipeta.

Toata lumea intra in mall-uri
eu prefer sa ma duc in small-uri,
Si totusi mai intreb o data
Unde e zapada de altadata?